sus picioru' cu pisoii

In week-end-ul care tocmai a trecut am fost la unu ditre cele mai importante evenimente din viata mea: nunta celei mai bune prietene...

Cand te gandesti ca mai ieri ne vedeam la plaja la topogan fara sa ne dam intalnire si ne adunam 10-15 persoane si ne balaceam, beam bere, ne bronzam si lipsiti de orice putere plecam acasa ne dusuiam si apoi continuam cu party la codrutz.. fara sa dam vreo socoteala cuiva, fara sa ne pese de nimic, eram doar noi si vara:))).. si acum? suntem responsabili, mergem la munca, la nunti...

Revenind, pentru ca deviez si devin sensibila:)..

Nunta asta a fost TALENT..
De la faptu ca mireasa a fost foarte foarte frumoasa, si nu zic asta doar pentru ca este prientena mea, da a avut o rochie super, un mire pe cinste si o d'soara de onoare la fel:))) si modestaaaa.. adica eu:)

In momentul in care am ajuns, dupa o ora de intarziere in care am facut raliu prin oras si am fost nevoita sa ma machiez in cea mai mare viteza, intru in casa si: soc!!! fata aceea pe care nu o suportam in liceu, care in facultate mi-a devenit prietena si apoi s-a infiripat una dintre cele mai frumoase prietenii, statea in fata mea, ca o sirena, in rochia ei de mireasa si zambea usor, ca un copil care abia asteapta sa se intample ceva frumos.. Emotiile m-au cuprins si am ramas fara cuvinte.. imi venea sa o iau in brate sa o strang, sa o pup, imi era draga... I se facea poze...


Emotiile au culminat cand a venit mirele sa o ia si nelipsitu acordeonist a inceput sa cante celebru cantec:" i-ati mireasa ziua buna!" atunci nu am mai rezistat. ochii mi s-au impaienjenit de lacrimi si ea mi-a zarit privirea si mai mai sa verse o lacrima.. am fost tare, mi-am zis ca nu trebuie sa o fac sa planga si tot cantecu m-am uitat in alta parte, desi eu tineam oglinda in care ea isi oglinea frumusetea-i pura..

Bucuria de multe ori se transmite si prin lacrimi, cel putin la mine...

A urmat apoi cununia la casa casatoriilor, alergatura mea pana acasa sa ma schimb, cununia religioasa si apoi veselie dans si voie buna la restaurant.

Restaurant care arata foarte bine..Plasme pe hol, la iesirea din toaleta unde puteai urmarii ce se intampla pe ringul de dans.. Super frumos localul, mai ales ca noi stiam de la surse sigure ca in urma cu o saptamana era santier acolo... oricum splendid.. o super priveliste de sus a Marii Negre, noaptea.. pe terasa:)

Mancare excelenta iar muzica a facut totul.. Deci lautarii fac orice nunta.. daca nu ai muzica buna nu iti iese nunta frumoasa.. dar si dansatori de elita.. Astia eram noi:).. deci am dansat de toate de cand am ajuns pana am pelcat la 6.30: populara, grecesca, machidoneasca, vals, muzica lenta, dansuri de grup, orice canta noi dansam. Grupul vesel parca era la spectacol.. vorba unui prieten simteam zeci de ochi atintiti pe mine:))).. pana si vocalistu a zis ca nu a mai vazut asa tineri care sa stie sa danseze de toate, pana si celebrele dansuri populare: fedelesul, romanul, sghioapa.. Daca nu dansam pe ring ne leganam pe scaune, daca nu in jurul mesei... parca nu puteam sa stam locului.. ma mai prindeam la o discutie pe afara si cand zaream pe plazme ca prietenii mei danseaza, lasam tot, lume, discutie, pahar, tot: si fugeam pe ring:))) bune plasmele alea:).. am ajuns si la dj sa cerem vama veche:))).. noi eram in lumea noastra:)))) ...


A doua zi ne-am intalnit in aceeasi formatie a grupului vesel la o ciorba de burta...unde mireasa ne-a adus sa tragerm niste ravase( asta pentru ca in timpul nuntii, fetita care a trecut pe la toate mesele sa ne dea sa tragem revase, nu ne-a gasit.. logic, eram pe ringul de dans:)..)..

ravasu meu: nu poti atinge iubirea..dar ii simti dulceata ce se strecoara peste tot..



si povestea merge mai departe.. ca vantu din vama veche..

parizer de Romania

Stiti parizerul acela la sul gros, cu ambalaj portocaliu...parizerul acela cu ardei?? Eu nu prea mananc salam, sunca presata si tot feluri de minuni din carne...Mai ales in parioada asta in care sunt la cura maxima pentru nunta de sambata cand trebuie sa incap intr-o anume rochie si o tin numai in salata si aerobic:)))..

Dar in seara asta, ajung acasa cu burta plina de salata bulgareasca si intru in bucatarie.. pff m-a palit un miros de parizer... domneeee... nu il vedeam. Ma uit pe masa, pe sub masa... nu era. Cand deschid frigiderul... Era pus intr-o punguta mica o bucatica mica de parizer din asta.. cum oare sa miroasa asa de tare, mai ales ca eu nu prea miros, am probleme cu nasul:)) adica mirosul era puternic, nu gluma:))) mi-a lasat apa in gura cand l-am vazut.

gad: De cand nu am mai mancat asa ceva?? nici nu imi aduc aminte, in generala tin minte ca imi cumparam pentru ca imi placea..Cand am ajuns la liceu am aflat ca nu stiu din ce chestii e facut, nu am mai mancat si apoi am renuntat la mezeluri..

Da vreau sa zic ca pentru o clipa am uitat de cura, de sala, de mers pe jos zile intregi, de rochie, de nunta si parca pluteam... nu stiu cum m-am trezit cu o felie de paine in mana si cu una bucata parizer.. iam iam ce gust... Parca mancam cine stie ce specialitati... glandele mele gustative erau in extaz...

o fi o bomba alimentara da o data la cativa ani merita!!

Cele 5 limbaje ale iubirii

Am citit la un moment dat cartea asta. E o carte usoara, se citeste repede si te surprinde pentru ca descoperi niste maruntisuri care iti plac tie sau partenerului si de care ar trebui sa tinem cont pentru a avea o relatie reusita. Sincer nu cred ca exista o relatie perfecta, dar cartea asta te ajuta sa vezi o relatie cu alti ochii.

Sunt multe carti pe tema asta si sunt super sigura ca o sa mai apara, deoarece viata de cuplu tot timpu va fi discutata si rasdiscutata si tot timpu o sa apara un nene sau o tanti atotstiutoare care sa dea sfaturi bune. Si noi le citim, culegem ce ne convine din fiecare carte si mergem mai departe in relatiile noastre care se imbunatasec sau nu:).

Ideea e ca Gary Champman indetifica 5 limbaje ale iubirii si sustine ca pentru o perosana toate sunt importante, dar ca unu din astea 5 trebuie sa fie in top. Cu alte cuvinte le asezi intr-o piramida si ti cont de importanta lor si ii acorzi atentie partenereului in functie de limbajul lui preferat.

cele 5 limbaje sunt: cuvinte de incurajare, timp acordat, primirea de daruri, serviciile si mangaierile fizice.. Nu cred ca trebuie sa detaliez fiecare limbaj in parte...e simplu:).. Daca stai si analizezi fiecare limbaj in parte se cam potriveste si e cam adevarat iar sfaturile din cartea sunt ok:).

Dupa ce am citit cartea, mi-am facut si eu un top 5.. si am zis ca asta e, asta trebuie sa primesc de la partener.. Fals!! Depinde in ce moment faci aceasta clasificare.

Nevoile oamenilor se modifica atat de mult in functie de atat de multi factori, incat ar trebui sa se scrie volume intregi de analiza sentimentala a firii complexle numita OM.

Cartea merita citita, la unii poate da roade:)..

25 h/zi

Am scris acum ceva timp ca o sa ma gandesc ce as face daca ziua ar avea o ora in plus? daca ar avea 25 de ore..Nu m-am gandit mult, da stiu sigur ce as face: as sta in acea ora cu prietenii mei..

mi-e dor..

ce faci cand nu simti?

O relatie intre doi oameni se baseaza pe multe: respect, incredere, afectiune, placere, iubire... si le-am insirat pe cateva dintre cele bune deorece ma refer aici la o relatie de cuplu, care cam asa ceva ar avea la baza.. Ca doar nu sta nimeni cu o persoana doar pentru ca ii place sa se bata/certe cu cel de langa...
Da ce te faci cand le simti pe toate astea, cand totul e roz, cand totul e perfect dar lipseste ceva..si acel ceva e fix acel sambure de cearta.. Acea scanteie care trebuie sa apara cateodata pentru a da fiori relatiei...Acea manusa aruncata pentru a avea de ce sa te apuci sa te iei un pic la " tranta"..

Cum oare poti trai intr-o relatie in care nu ai nimic de obiectat, sau daca ai tot timpu ti se da dreptate? Nu are cine sa te contrazica, cine sa isi sustina punctul de vedere chiar daca e bun sau nu..

Cat de enervant trebuie sa fie sa te duci sa reprosezi ceva, sa ripostezi pentru un gest, o fapta mica sau chiar imensa si celalalt sa puna capu jos, sa zica " imi pare rau, nu mai fac" si sa nu mai ai ce sa zici.. sa ramai cu amalgamul de cuvinte in gura..... sa nu ai cui sa le zici?..

Am intalnit si oameni care sunt asa, delasatori,oameni care apreciaza ca nu se cearta. Am intalnit oameni care spera sa nu se mai certe atat de mult cu partenerul din orice nimic, dar nu cred ca ei constientizeaza un lucru.. Certurile acelea ale lor fac parte din viata de zi cu zi, fac relatia lor mai palpitanta... le alunga monotonia dintre ei, ii face sa savureze impacarea.. si cel mai important: nu le da voie sa se plictiseasca...

Ce faci cand nu simiti ca cel de langa tine nu e genul de om cu care sa ai o mica disutie, macar una mica in contradictoriu?.. nu stiu.. cauti alta persoana cu o personalitate mai puterica... sau te uiti in oglinda si te certi singur:)))))