U2 la Roma

Nu am apucat sa ii vad la Bucuresti dar i-am vazut la Roma.. Cand am ajuns vineri dimineata in avion si am vazut un avion plin de oameni tineri cu o traistuta mica in spate fiecare mi-am dat seama ca toti din acel avion suntem la fel, toti vorbim aceeasi limba.. TOA LUMEA AVEA CEVA IN COMUN - U2. Nimeni nu vorbea de concert dar se citea pe chipurile lor ca acolo merg. Oamenii care apreciaza muzica celor de la U2 se cunosc, se diferentiaza, sau poate ma insel, poate doar eu ii " miros".

Un astfel de concert cere sacrificii si le merita pe toate. Il apreciez foarte mult pe Marius, un tip care a cumparat biletul unei prietene din grupul, care nu a mai putut vei la concert. Marius a venit doar pentru concert, a stat o noapte in Roma si a plecat.

Concertul, la inceput, mi s-a parut foare bine organizat, in sensul ca am iesit sa o luam frumos la pas spre staionul Olimpco,care nu era foarte departe de locul unde eram cazati. Cand hop ce sa vedem? Pe transportul in comun catre stadion treceau auobuze pe care scria mare sus U2. Foarte tare!!.. Am sarit si noi intr-unul, am coborat un pic mai inainte de stadion si am laut la picorus deoarece era aglomeratia tipica unui mega-eveniment.

Aici a inceput dezamagirea deorece am mers destul de mult pana la una din portile de acces in stadion ca sa ajungem acolo sa ne zica ce cei care au bilete luate de pe net intra pe la alta poarta. Nu tu un semn, nu tu indicator, bine ca am observat multi oameni care se intorceau si ne-am gandit sa ii intrebam-nu am ajuns la poarta da nici mult nu mai aveam. Si uite asa din poarta in poarta si distantele intre ele nu sunt de loc mici. Pana la urma am nimerit poarta cu pricina, am intrat incet da sigur-controlati fiind.

Si apoi am inceput sa asteptam, si asteptam, au cantat cei de la Interpol in deschidere, au plecat cei de la Interpol si iar stai si stai. Durerea de picoare, oboseala acumulta de pe drum, oboseala dupa plimbarile prin Roma se simtea din ce in ce mai tare.

In tot aces timp lumea venita la concert era foarte prietenoasa, vorbeau toti, radeau, m-am imprietenit cu un grup de langa noi care vorbeau cu mine-ei stiu ce- eu nu intelegeam nimic:), da radeam, facem poze, veselie sa fie:) In cele din urma incepe..

woooww!! nu pot sa descriu in cuvinte. Mi-a trecut orice durere de picoare, orice suparare pentru intarziere, am sters tot ce era negru in minte. Ce iti poti dori mai mult decat sa stai sub cerul liber si sa ii asculti pe cei de la U2 cantand pentru tine???sa simti cum vibreaza pamanul sub picioare, sa simti ca plutesti.. Scena era un monstru urias de 360 grade care pur si simplu se trasnforma in tipul melodiillor. Muzica, atmofera cum eu una nu am mai vazut la niciun concert.
pur si simplu iti zbura sufletul o data cu melodiile lor.. atat pot sa zic: superb! Mie una mi-a dat un mare sentiment libertate.