Sentiment reciproc

Ajung mult mai devreme decat trebuia. Ce sa fac? Merg un pic pe langa parc, ma gandeam ca poate gasesc eu un bar, pizzarie orice sa stau la caldura.. doar speram. Dupa mai multi pasi facuti departe de locul cu pricina unde trebuia sa fiu fix peste 2 ore gasesc un barulet, asa parea de afara si vreo 2-3 persoane in geam, asezate la un pahar de vorba in jurul unei mese. Zic ca aici e de mine!

Pac intru.. cand hop la intrare un ospatar trist si cu fata lunga ma invita politicos inauntru. Nu inteleg de ce angajeaza oameni scortosi sa faca astfel de munci… imi venea sa ies, sa fug mancand pamantu', dar cand m-am gandit cat am mers sa gasesc locaul asta ma zis ca pot sa trec peste fata acra si sa ma asez la caldurica sa beau ceva cald.. fata acra dupa mine:”doriti o masa?” imi venea sa ii zic:” nu am venit sa stau in picioare!!”, dupa ce ii confirm: “pentru cate personae una sau doua?” wwow ce e asta??? Daca eram 4 nu aveam loc??, ma poftea frumos afara?? Sau ce? Sau sunt eu nebuna si asa trebuie sa intrebi pe cineva care intra intr-un bar?

Era prima data cand ma duceam singura intr-un bar, doar asa sa pierd 1,5 h. Oras strain, frig afara, ce era sa fac? Decat sa stau la o cana de ceva cald, sa imi continui lectura inceputa pe drum si sa astept sa treaca timpul. Am zis ca nu e nimic rau sa fac asta, doar in Constanta se uita lumea urat la tine daca stai singur la o masa, dar nu eram in Constanta.

II zic ca o masa pentru o persoana si fata acra ma conduce la o masa mica mica. Imi aleg sa stau cu spatele la geam... fata palida in spatele meu.. cand incep sa ma dezbarc ma intreaba daca pastrez haina sau o dau la garderoba. Nu stiam cum sa scap mai repede de el, mai aveam un pic si ma deprima de tot. Ii zambesc cum le zambesc celor pe care nu ii suport, adica fortat, si ii zic ca o pastrez, desi ma incomda: nu aveam unde sa o pun, in spatele scaunului mei era o floare, nu prea statea bine pe scaun, pe cel din fata nu vroiam sa o pun... In fine, pleca fata palida.

Nu apuc sa imi scot cartea, sa imi dau fularul jos si sa imi scot telefonul ca fata palida apare iar si sumbliniaza( parca stia ca e prima data cand vin singura intr-un bar si intorcea cutitu in rana, sa nu cumva sa mai fac asa ceva vreodata, de parca zici ca era cel mai groaznic lucru pe care il poti face intr-o viata de femeie): “ati zis singura nu?” .. dupa ce ii confirm ia tacamul in plus de pe masa, imi aduce un meniu si ma intreaba ce beau??

Wwoowww lasa-ma sa respir, om urat ce esti!!!(zic in gadnu meu, nu ca si aspect fizic ci sa si atitudine). Imi recomanda o limonada, perfecta pentru gerul de afara:) nu era el destul de acru, trebuia sa ma mai acresc si eu.. Ii cer un pic de timp, pleaca..

In sfarsit singura eu cu mine.. Dau un tur de bar cu ochii, fara ochelari si observ: la masa din stanga o femeie singura manca si citea o carte, la masa din fata o femeie singura manca si citea o cartea, in dreapta niste barbati vorbeau tare la o masa. Noi femeile toate stateam cu spatele la fereastra ca intr-o sala de cinema, fiecare pe radul ei. M-am simtit bine, nu eram singura in acel bar singura.. si m-am bucurat ca lumea chiar iese singura atunci cand trebuie, m-am bucurat ca lumea e altfel decat in Constanta si m-am simtit in largul meu. Imi place sa ies cu lumea la suc, masa, dar ador sa stau singura intr-un bar sa citesc o carte, sa beau cva cald si apoi sa plec. Si aici puteam sa o fac in voie si sper sa pot sa fac asta si in Constanta...

Nu apuc sa ma bucur prea mult de aceste momente de descoperire a altor personae care erau acolo singure poate nu din placere, ci din lipsa de companie, sau din cine stie ce motiv(pana la urma si eu eram pentru ca ajunsesem mai devreme decat trebuia, sincer vorbind) cand hop: fata palida la orizont “v-ati hotarat?” cer o cafea si el completeaza:”de mancare doriti, avem cotelt de vita, de porc cu……” wow era abia 12, theoretic ora pranzului da nici cafeaua nu o bausem si cum poti sa mananci asa cva la ora aia? Il refuz politicos si ii zic ca ma mai gandesc.

Imi aduce cafeaua, imi comand doar o supa crema de ciuperci cu crutoane si.. atat. M-am chinuit sa o mananc, recunosc. Era delicoasa. Nu mi-am ridicat ochii din farfurie si din carte, numai sa nu mai dau ochi in ochi cu fata-palida, sa imi strice si mai mul cheful. Termin, ii cer nota, imi aduce rest fara cativa lei si imi zice ca imediat face rost de ei. M-am suparat, pentru ca daca vroiam acei lei trebuia sa stau tot atat de mult cat as fi stat daca mi-I aducea de prima data. Ok poate chiar nu ii avea, da trebuia sa imi aduca restul intreg, nu sa imi aduca o parte si sa imi zica ca apoi vine si cu diferenta. Spaga oricum ii lasam, dar asta a fost cersita… si am zis ca nimic mai mult. M-am ridicat si am plecat val vartej.

un lucru era sigur, sentimentul era reciproc.

Atentie!!! mama pe goagle

Ma pun intr-o zi cu gura pe mama si o conving in cele din urma sa vina acasa. .

Era duminca..La ora 10.30 mama era acasa.. Dormeam bineinteles. Ea nu intelege cum pot sa stau in pat sambata si duminica pana tarziu si nu ma ridic mai devreme ca sa nu treca ziua degeaba... stand.. Chestia cu trezitu devrme in fiecare dimineatza nu tine..

Ma trezesc, fac patu, mancam, vorbim, iar vorbim, mai radem, mai vorbim mai radem, mai radem.. in fine. . terminam. Si incepe mama mea sa se plictiseasca. Se uita la tv, se muta dintr-un loc in altul. Ma intreaba ce sa mai faca ca s-a plictisit?? uooff. ii zic sa traga un pui de somn - doarme, un pic..

Se trezeste si incepe iar sa se vaite de plictiseala.. Ma intreba de reviste-nu citesc, de carti-ce am nu ii place. Si imi vine ideea-GOOGLE:).

Mama mea nu a umblat niciodata pe calculator. O iau frumos, o instalez pe scaun si incepem:
Eu: asta mic si negru are doua butoane, tu cu degetul aratator apesi in stanga
Ea: unde are ca nu vad??
Eu : apasa aici si vezi k face un click(ii dau sonorul mai tare sa auda click-ul). Vezi k pe ecran cand tragi de el se muta sagetica aia alba o data cu mana, cand ajungi pe ce iti place si vrei sa vezi doar apesi.
Ea: hai ca vad eu. Da imi iese mana de pe birou si sageata nu ajunge unde vreau eu:))))
Dupa ce ii dechid o pagina de internet ii zic sa tasteze in casuta orice vrea ea sa vada. Si incepe mama mea sa scrie.. jaleee..
Ea: da unde e R-ul, hai ma mama ca nu gasesc A-ul.. treci aici si scrie tu!!:))))

Ma duc doar sa o asist si sa dau indicatii de sus:)… s-a descurcat de minume, bine se vaita ca nu gasea nicio litera, dar s-a descurcat), sa apese enter, sa dea click pe titlu , sa dea pagina in sus si in jos, undo.. a stat mama mea pe net si a citit o gramada de reviste, sa nu o mai dai la o parte:))

te iubesc, 4 de la 3

Nu serbez ziua de nume in niciun an, dar anu asta a fost ceva special. Ajung la munca si la prima ora aflu ca trebuie sa plec pe teren. Dupa ora 12 ma intorc la birou si gasesc pe birou o cutie de milka, in forma de inima. Intreb de la cine e si colegii imi zic ca a venit curierul si mi-a lasat-o si ca nu a zis de la cine e. Mai intreb o data si mi se raspunde la fel..

Am zis na, eu oricum sunt obisnuita sa primesc chestii prin curier, poate chiar asa e, desi nu stiam cine ar putea fi expeditorul. In timp ce imi storceam eu creierii sa ma gandesc la vreun fat-frumos cu mot in frunte desfac cutia. Surprinza: inauntru era o hartiuta pe care scrie cu negru : te iubesc, era incadrat cu inimoare si jos in drepta, era trecut “ 4 de la 3”.

Si dai si te gandeste cine ar fi putut sa imi trimita mie o cutie de bomboane in forma de inimioara, cu un mesaj cu “ te iubesc” in ea. Nu stiam pe nimeni, nu mi se legau firele, nu iesea nimic. Ma gandeam la tot felul de combinatii dar toate din afara biroulul nu puteam sa ma gandesc la cineva din interior. Si dai si suna lumea, intreaba:” stii cumva cei de la milka au in cutia cu bomboane mesaj cu te iubesc???” era momentul meu maxim de blonda.

In fine, eram super ocupata si stresata cu un client si nu am stat foarte mult sa ma gandesc, dar colegii in timp ce se infruptau din bomboanele mele imi ziceau ca sa ma gandec la expeditor.. eu dai si dai cu cioco, cu dosare, na…

Plec la imprimanta de la etaj doi, intru la niste colege sa le salut si sa mi ne hlizim un pic si le povestesc despre cado. .. si zice una din ele : "4 de la 3, 4 colegi de la etajul 3” asta era.. un mesaj de dragoste de la cei 4 colegi ai mei de la etajul 3..

Dar cand trebuie sa fi blonda esti pana la capat..

Super mesajul lor, mi-a placut maxim!!!! abia cand am plecat de la birou mi-am dat seama de importanta lui si de cat de mult inseamna pentru mine cei 4 colegi din biroul meu de la etajul trei cu care petrec cel mai mult timp dintr-o zi..

Si eu ii iubesc pe ei…
multumesc regionalilor!

Iubire trecatoare

Ce se intampla cu iubirile din trecut??

De cate ori vi s-a intamplat sa va vedeti cu persoana pe care in trecut ati iubit-o si sa stati fata in fata cu ea dupa multi ani? sau putini??
Cati dintre noi mai pastram relatii macar de amicitie cu fostii/fostele??

Eu una am ramas in relatii bune cu prietenii din tineretea mea.. E ciudat insa sa stai de vorba cu ei dspre chestii pe care nu ti le imaginai vreodata ca o sa le vorbesti.
Stau si ma gandesc ca parca sunt prea buna prietena cu ei. Nu ma afecteaza ce zic cei din jur, care nu sunt ce acord cu aceasta prietenie, dar ma surprinde atitudinea mea. Adica stau de vorba cu fostul meu prieten despre relatia lui actuala fara macar sa am un sentiment uman de gelozie, de ciuda, ci doar de bucurie pentru el ca ii merge bine, sau ce compasiune ca ii merge greu. Adica de ce nu sunt geloasa? cand eram cu el simteam ceva acolo- nu neaparat dragoste, da era o afectiune fireasca. cum pot eu sa stau sa discut ore in sir fara sa simt nimic??? sunt de piatra? ma sperii..

Nu pot sa cred ca nu ma deranjeaza sa aflu ca persoana pe care am crezut ca am iubit-o are acum o familie super ok si sa ma bucur pentru el. Nu pot sa cred ca am stat recent o jumatate de zi cu tipul de care am fost indragostita 4-5 ani de zile lulea fara sa simt macar un fior in stomac. Alta data mi se inmuiau picoarele... Acum am ras de acele momente, ne-am amuzat si acum cativa ani nu puteam sa dorm cand stiam ca o sa il vad..


parca nu as fi om.. cum pot sa uit sentimentele acelea puternice care acum ceva timp imi taiau respiratia si acum cand vad aceleasi persoane nu mai simt nimic, da nimic??


dragostea e tracatoare... E frumos sa fi indragostit mereu, da de alte persoane sa nu te plictisesti:)...

betia barbatului

Ce ma deranjeaza cel mai tare sunt barbatii foarte plini de ei. Nu stiu de ce nu inteleg ca noi, unele femei, nu toate, ci doar unele reusim sa trecem dincolo de relatia care a fost intre noi si sa mergem mai departe cu o relatie de amicitie.

Este greu sa faci un astfel de pas. Este greu sa il privesti pe cel cu
care ai mancat, vorbit, baut, ras, cu care ai facut concedii, cu care ai facut sute, mii de lucruri, cu care ai amintiri, este greu sa il vezi la masa, stand in fata ta nu langa tine. Dar nu pentru toate.

Cunosc multe persoane care au ramas in relatii de prietenie, in care fetele( si baietii) sunt ok, nu se gandesc ca daca ies la un suc o data la o luna el(ea) mai vrea ceva de la ea(el). Dar tot asa cunosc si baieti care cred ca daca fata se mai vede la o poveste, la un pahar de vorba ea are inca sentimente pentu el.

Barbatii astia sunt aceia care se cred mari cuceritori si care de fapt se amgasesc siguri crezand ca lacrima fireasca din coltul ochiului ei este dovada sincera de iubire. Sunt si persoane care se intorc la fosta relatie si dupa ani de zile, mare prostie, parerea mea. De ce te-ai intoarce la unul care te-a cucerit o data si de care te-ai despartit la un moment dat?? si nu conteza cine a decis despartirea.. Doar pentru ca a fost frumos candva? daca era asa frumos nu se termina.

Cei care se intorc nu reusesc sa mearga mai departe, traiesc tot in trecut si sunt niste persoane slabe. Cei care trec peste si privesc spre viitor si se intalnesc cu fostul la un pahar de vorba si vorbesc de trecut si deapana amintiri si se emotioneaza pana la lacrimi de unele momente dar se ridica si pleaca de la masa si isi vede de viata-acea persoana e puternica. Este un om care stie ce vrea de la viata, care stie ce cauta, care stie sa lase in urma, care stie sa isi aminteasca doar ce a fost frumos in trecut, care traieste intesiv orice bucurie fie ea din trecut, care sterge repede cu buretele ce a fost negru-si asta nu pentru ca ar avea o slabiciune pentru cineva ci doar pentru ca viata e prea scurta ca sa ne amintim de suparari.

De ce sa ne amintim de necazuri cand ni se pot umple ochii de lacrimi de fericire?? De ce sa nu fim sinceri?sa exprima ceea ce simtim? doar pentru ca niste "casanove" care se lauda cu ale lor cuceriri cred ca lacrima din ochiul tau e dovada de iubire pentru el.
Se imbata cu apa rece!! hai noroc!