Sentiment reciproc

Ajung mult mai devreme decat trebuia. Ce sa fac? Merg un pic pe langa parc, ma gandeam ca poate gasesc eu un bar, pizzarie orice sa stau la caldura.. doar speram. Dupa mai multi pasi facuti departe de locul cu pricina unde trebuia sa fiu fix peste 2 ore gasesc un barulet, asa parea de afara si vreo 2-3 persoane in geam, asezate la un pahar de vorba in jurul unei mese. Zic ca aici e de mine!

Pac intru.. cand hop la intrare un ospatar trist si cu fata lunga ma invita politicos inauntru. Nu inteleg de ce angajeaza oameni scortosi sa faca astfel de munci… imi venea sa ies, sa fug mancand pamantu', dar cand m-am gandit cat am mers sa gasesc locaul asta ma zis ca pot sa trec peste fata acra si sa ma asez la caldurica sa beau ceva cald.. fata acra dupa mine:”doriti o masa?” imi venea sa ii zic:” nu am venit sa stau in picioare!!”, dupa ce ii confirm: “pentru cate personae una sau doua?” wwow ce e asta??? Daca eram 4 nu aveam loc??, ma poftea frumos afara?? Sau ce? Sau sunt eu nebuna si asa trebuie sa intrebi pe cineva care intra intr-un bar?

Era prima data cand ma duceam singura intr-un bar, doar asa sa pierd 1,5 h. Oras strain, frig afara, ce era sa fac? Decat sa stau la o cana de ceva cald, sa imi continui lectura inceputa pe drum si sa astept sa treaca timpul. Am zis ca nu e nimic rau sa fac asta, doar in Constanta se uita lumea urat la tine daca stai singur la o masa, dar nu eram in Constanta.

II zic ca o masa pentru o persoana si fata acra ma conduce la o masa mica mica. Imi aleg sa stau cu spatele la geam... fata palida in spatele meu.. cand incep sa ma dezbarc ma intreaba daca pastrez haina sau o dau la garderoba. Nu stiam cum sa scap mai repede de el, mai aveam un pic si ma deprima de tot. Ii zambesc cum le zambesc celor pe care nu ii suport, adica fortat, si ii zic ca o pastrez, desi ma incomda: nu aveam unde sa o pun, in spatele scaunului mei era o floare, nu prea statea bine pe scaun, pe cel din fata nu vroiam sa o pun... In fine, pleca fata palida.

Nu apuc sa imi scot cartea, sa imi dau fularul jos si sa imi scot telefonul ca fata palida apare iar si sumbliniaza( parca stia ca e prima data cand vin singura intr-un bar si intorcea cutitu in rana, sa nu cumva sa mai fac asa ceva vreodata, de parca zici ca era cel mai groaznic lucru pe care il poti face intr-o viata de femeie): “ati zis singura nu?” .. dupa ce ii confirm ia tacamul in plus de pe masa, imi aduce un meniu si ma intreaba ce beau??

Wwoowww lasa-ma sa respir, om urat ce esti!!!(zic in gadnu meu, nu ca si aspect fizic ci sa si atitudine). Imi recomanda o limonada, perfecta pentru gerul de afara:) nu era el destul de acru, trebuia sa ma mai acresc si eu.. Ii cer un pic de timp, pleaca..

In sfarsit singura eu cu mine.. Dau un tur de bar cu ochii, fara ochelari si observ: la masa din stanga o femeie singura manca si citea o carte, la masa din fata o femeie singura manca si citea o cartea, in dreapta niste barbati vorbeau tare la o masa. Noi femeile toate stateam cu spatele la fereastra ca intr-o sala de cinema, fiecare pe radul ei. M-am simtit bine, nu eram singura in acel bar singura.. si m-am bucurat ca lumea chiar iese singura atunci cand trebuie, m-am bucurat ca lumea e altfel decat in Constanta si m-am simtit in largul meu. Imi place sa ies cu lumea la suc, masa, dar ador sa stau singura intr-un bar sa citesc o carte, sa beau cva cald si apoi sa plec. Si aici puteam sa o fac in voie si sper sa pot sa fac asta si in Constanta...

Nu apuc sa ma bucur prea mult de aceste momente de descoperire a altor personae care erau acolo singure poate nu din placere, ci din lipsa de companie, sau din cine stie ce motiv(pana la urma si eu eram pentru ca ajunsesem mai devreme decat trebuia, sincer vorbind) cand hop: fata palida la orizont “v-ati hotarat?” cer o cafea si el completeaza:”de mancare doriti, avem cotelt de vita, de porc cu……” wow era abia 12, theoretic ora pranzului da nici cafeaua nu o bausem si cum poti sa mananci asa cva la ora aia? Il refuz politicos si ii zic ca ma mai gandesc.

Imi aduce cafeaua, imi comand doar o supa crema de ciuperci cu crutoane si.. atat. M-am chinuit sa o mananc, recunosc. Era delicoasa. Nu mi-am ridicat ochii din farfurie si din carte, numai sa nu mai dau ochi in ochi cu fata-palida, sa imi strice si mai mul cheful. Termin, ii cer nota, imi aduce rest fara cativa lei si imi zice ca imediat face rost de ei. M-am suparat, pentru ca daca vroiam acei lei trebuia sa stau tot atat de mult cat as fi stat daca mi-I aducea de prima data. Ok poate chiar nu ii avea, da trebuia sa imi aduca restul intreg, nu sa imi aduca o parte si sa imi zica ca apoi vine si cu diferenta. Spaga oricum ii lasam, dar asta a fost cersita… si am zis ca nimic mai mult. M-am ridicat si am plecat val vartej.

un lucru era sigur, sentimentul era reciproc.