Prietenie prietenie prietenie...

Omul este un animal social, cum bine zicea marele filosof.. Traieste in societate, se integreaza in ea, evolueaza in ea si sfarseste tot in ea..De la varste fragede legam prietenii: la gradinita ne apropiem de copii, intram pentru prima data in contact cu mai multe persoane de varsta noastra mica; la generala deja nu mai stam cu toti copii, facem selactie; la liceu suntem deja stricti, ne impacam cu toti colegii bine, dar doar cu unii ne distram, cu unii ne permitem altfel de glume; la facultate.. deja e altceva.. e foarte bine, aici se leaga sau continua prietenii foarte stranse, deoarece suntem mult mai maturi, incepem sa stim ce vrem de la viata si ne selectam oamenii care vrem sa ne inconjoare dupa alte criterii..


Eu una nu mi-am dat seama de cat de mult inseamna prietenii pentru mine pana asta vara..
In facultate mi-am facut un grup de prieteni cu care faceam foarte multe impreuna. Eram jumatate dintre noi la aceeasi facultate, aveam aceleasi hobby-uri, lucram in acelasi domeniu, ne placeau aceleasi melodii, acelasi stil de viata, ne placea apa, plaja, sa bem, sa cantam, sa ne vedem dimineatza la cafea la pranz si seara si intre de vreo cateva ori:), ne placea sa facem chestii spontane, sa jucam carti pana noaptea tarziu, sa bem vin fiert cu scrotisoara si mar,
sa dezbatem probleme politice/sociale/ecologice/feminsite/sexuale/orice:), sa ne facem ong-uri, sa organizam evenimente, sa organizam petreceri surpriza, sa dam petreceri in fiecare seara, ne placea sa mergem in Vama, sa cantam melodiile celor de la Vama Veche, sa radem, sa urcam pe munte, sa stam impreuna, sa adormim impreuna, sa ne trezim dimineatza mahmuri, ne placea de noi:))) si sunt sigura ca nu sunt singura persoana care a trecut prin asta... care simte asta...

Imi aduc aminte ca am fost plecati intr o iarna la munte... Am stat zi de zi impreuna, am ras, am urcat pe munte, am facut sute de poze, ne-am certat, ne-am impacat si dupa ce am ajuns acasa, fiecare la casa lui am stat cateva ore.. si ceva lipsea.. ne-am suant sa ne vedem iar:))... pur si simplu ne era dor.. nu ne era dor de casa de cei de acasa pe care nu ii vazusem, ne era dor de noi, sa stam impreuna:)..

Cu timpu lucrurile s-au schimbat..am termiat facultatea, am inceput sa ne angajam pe rand.. nu mai aveam timp sa ne vedem dimineatza la pranz si seara, abia daca ne vedeam seara.. apoi din ce in ce mai rar, la saptamana, luna...dorul a ramas acelasi dar vietile noastre ni s-au schimbat..nu ne mai permitem sa ne vedem la fel des..
Eu persoal simteam ca imi lipsesc da nu asa de tare.. cum mi-am dat seama de asta asta vara? ca de aici am inceput...

Daca nu iesem cu ei la fel de des asta nu insemna ca stateam in casa.. Ieseam da cu alti prieteni/amici pe care i-am cunoscut in diverse imprejurimi... si in timpul intalnirilor " de societate" sa le zicem... na.. vorbeam, de una de alta.. " ce ar fi daca?", " ce ai face daca?", "cum ar fi sa?".. adica probleme foarte importante si grave care nici macar nu imi trezeau creierul din somn, da barem sa imi activeze neuronii care pentru astfel de probleme delicate nici nu se sinchiseau, faceam fata fara ei :)).. o intalnire din asta, doua, trei, patru, multeee... radeam, ma simteam bine, sau asa mi se parea, sau nu imi dadeam seama ca ceva lipseste...

Intr-o zi ai mei prieteni organizeaza o intalnire.., pentru ca ajunsesem la stadiul sa ne organizam sa ne vedem, asa de ocupati eram....si inca facem la fel. ...
Si in barul in care ne place noua sa mergem, ne-am adunat toti in jurul unei mese dreptunghiulare si am inceput, ca pe vremuri!!!... domaneee am zis ca sunt in vis.. era asa de bine sa vorbesti cu oameni cu care ai ce sa vorbesti, era asa de bine sa simti ca vorbesti cu cineva care te intelege fara sa dai si din maini sa ii explici ceva ce vrei sa zici pentru ca altfel nu pricepe, era asa de bine sa vorbesti pe limba ta.... vissss..

Cand am plecat de acolo simteam ca am renascut... imi venea sa ii pup pe toti..
Mi-a fost dor de discutii la care trebuie sa gandesti, mi-a fost dor de povesti, de glume bune spuse in momente bune, de bere bauta in companie placuta, mi-a fost dor pana si de fumul de tigare care ma deranja atat de tare alta data incat ii puneam sa fumeze pe rand, in vremurile cand ne vedeam des, mi-a fost dor de rasul tuturor, de galagia pe care o faceam cand mergeam oriunde de ascultau toate mesele din jur la ce vorbeam, fie ca vroiau fie ca nu:))). Mi-a fost dor de ei.. si cred ca o sa imi fie mereu daca nu ii vad o perioada....