cutiuta cu povesti

De cand a venit zapada peste Constanta si al nostru primar se face ca ploua, nu ca ninge si nu curata sosele, si nu da cu nimic pe srazi, si se circula ca fundu prin tot orasul.. m-am decis sa merg la munca pe jos... Bine nu m-am decis, nu am avut de ales, petru ca nu am cauciucuri de iarna, pentru ca dupa vreo saptamana am reusit sa imi aduc masina de la munca acasa, pentru ca nu am unde sa parchez la munca, pentru ca daca plec cu masina pierd locul de parcare din fata blocului, care oricum nu era al meu:)))..

Si asa ca in fiecare dimineatza ma chinui sa ajung pana in statie, prin zapada de pe strada, pentru ca pe trotuar nu se circula.. Ajung, inghet un pic si ma urc in microboz. Doamneee microbuzul asta e locul unde auzi foarte multe chestii:))..

Deci in fiecare zi se gaseste unu, sau unii sa povesteasca ceva.. Orice.. Te intereseaza sau nu asculti:)). In microbuzul in care stai ca sardelele stai si asculti ce vorbeste cel din fata, chiar daca tu esti in spate.. vorbeste tare:).. se aude. Eu incerc sa dorm un pic pana la munca, fac 45 de min pe ceas, as avea timp:)), asta cand prin loc, ca in picoare nu cred ca reusesc:))). ..da ce pot??

Stiu:
- cum a undat-o pe o tipa o masina fix in fata portii cand pleca ea de acasa, s-a spart gheata sub masina si fix in dreptul ei pe ea a stopit-o pe haina cea alba:)), si a trebuit sa se intoarca sa se schimbe.. si l-a trezit si pe tatu'su sa ii faca drum pana la poarta, nu stium cum ajunsese pana acolo prima data:))...
- cat costa un consult la stomatolog, o plomba si daca as putea v-as si arata ce dinti i-a schimbat unui pensionar:)))
- acum la moda e " cand avem urmatorul examen??", asta pentru ca sunt studentii in sesiune..sincer imi trezeste un sentiment de nostalgie, de dor de vremurile din studentie cand pierdeam vremea la sucuri, tineam cursuri la bar cu profii:)), radeam, ne hlizeam , dezbateam circul de pe scena politca..mmm, ce vremuri
- stiu toata echipa de fotbal de la academie, nu stiu care academie.. si ce salariu ia fiecare:)))
- stiu ce a gatit tanti din fata mea, o data la 3 zile..
- stiu ca la nu stiu ce liceu, la religie profu cere caietele sa le puna note:)).. doamne ce vremuri, eu mereu luam 9 la caiet, asta pentru ca ma stiu fata buna si silitoare, ca am un scris perfect de superdoctor:)))... saracii colegii mei ar fii copiat dupa mine ca invatam, da nu inetelegeau:)))..

Oricum cea mai tare a fost prietena mea. Dimieatza, daca tot nu pot dormi, pana ajung la munca ii dau ei sms pentru ca si ea tot pe drum este la ora aia, tot spre munca si e singurul moment in care putem vorbi in liniste( impropriu spus vorbi, comunica.. da imaginati-va daca as vorbi la telefon, ar stii tot microbuzul ce vorbesc:)) ) si apoi seara inapoi spre casa, la fel..
Si imi scrie ea intr-o zi ca a ascultat toate extraoptiunile de la Cosmote. Nu ma prind si o intreb de ce? daca ii place sa o asculte pe tanti care vorbeste la Cosmote?Se plictiseste pana la munca?sau ce? Raspuns:" nuuu, i le-a povestit un mosulica altuia in tramvai" :)))))
Cate auzi in microbuz.. uitasem, recunosc...eu o sa ii zic de acum cutiuta cu povesti:)))
La cat mai putine drumuri cu ciudata cutiuta!!:))) asta imi doresc:)

a doua...

Am scris la un moment dat de prima surpriza pe anu asta-buchetul de trandafiri, care a fost revendicat de un tip..

A doua surpriza pe anu asta..

Vineri in pauza mea de masa vine o colega care ma roaga sa cobor putin pentru ca e doamna care ma asteapta pe mine. Ciudat lucru.. ma gandesc eu, pentru ca niciodata nu ma deranjeaza de la masa nimeni...Dar am zis sa cobor..
Ajung eu la birou..cand vad un buchet mare de flori( de remarcat prima data florile le-am vazut:P) si o doamna care se ridica de pe scaun si imi zice ca e de la o persoana care se gandeste la mine si imi da si o felcitare... .

Am ramas un pic blocata.. Am mai primit flori prin curier, nu o data, de mai multe ori.. da de data asta zici ca ma prostisem. Nu stiam ce sa fac. II multumesc eu..dupa o pauza ciudata:)) iau florile in brate.. de ce?? nu stiu, ca doar trebuia sa le las acolo si sa aduc o vaza.. atat.. Da nu, eu le iau in brate si ma duc cu ele in bucatarie. Pana am ajuns in bucatarie va imaginati ca m-au vazut toti colegii cu ditamai bughetu in brante si au dat buzna in bucatarie:)))...

Una dupa alta fetele sa il admire, sa vad de la cine e, sa numere florile, sa ii faca un calcul cam cat costa:))))), sa studieze ambalajul:)).. orice.. Cel care le-a trimis s-a semnat pe felicitarea pe care a asezat cateva randuri, dar de emotii, sau nu stiu de ce, s-a semnat cu numele meu mic, prescurtat:)))))).. Si dai si cauta in sistem clientu dupa nume... si nu il gaseam:))) aveam numarul lui de tel.. da dupa numar nu il puteam cauta:))) ca la circ.

Pana la urma imi aduc eu aminte de la cine am primit primele flori pe anu asta si fac o legatura si caut numele acela. El era.. ii corespundea telefonul:)))))..Asa ne-am prins... si a inceput circu:))) Colegele deja ma si maritau:)))..

Deci super ideea de a suprinde o femeie cu flori... am mai zis-o, asta e..ma repet... Chiar daca nu vine de la o persoana draga, sau de care macar sa iti placa, o floare e binevenita oricand:)..

Florile astea erau talent rau de tot.. adica sunt. Sunt de la florarie.. Mie imi place cam orice floare, da apreciez foarte mult gestul unui barbat care stie sa cumpere flori de la florarie. Sunt mai scumpe, recunosc, da merita...

L-am sunat pe om, i-am multumit, i-am zis cat se poate de politicos si pe ocolite ca nu pot sa ii dau nicio sansa..Sper ca a inteles.. daca nu, asta e, mie oricum imi plac florile:)))))...

Ratacirea...

Din ciclul hai sa ma ratacesc, dar nu singura, in seara asta am comis-o iar:))

Ma intorceam eu acasa.. copacel copacel.. eram in microbuz, pentru ca masinuta hiberneaza la frig in fata blocului - i-am gasit si ei un loc de parcare intre un gard si un morman de zapada( traiasca vecinu care l-a facut:)) si sa nu ma injure prea tare ca l-am furat... da', pe principiul primul sosit primul autoservit:)..i-am gasit si ei un loc, fara sa fiu nevoita sa folosesc lopata:)...)

Asa, si veneam eu acasa cu a mea colega care era sa coboare mai inaine cu o statie pentru ca, desi micorbuzele astea de la 6 dimineatza la 8 seara nu stau de loc, e atat de frig afara incat nu se desgheata decat o bucatica din parbriz pe unde se chinuie soferul sa vada... nici in oglinzi nu vede saracu sofer, e destul de riscant sa mergi cu microbuzul.. soferul nu vade decat in fata..Toate geamurile sunt albe de la gheata.. pur si simlu mergi cu microbuzul ca orbu.. habar nu ai unde esti, cat mai ai de mers.. mergi asa... ca trebuie sa ajungi undeva.. intrebi pe unu pe altu unde esti, ti se raspunde asa la plesneala... o adevarata aventura sa ajugi undeva pe frigu asta...Nu mai zic de mersul pe jos, ca toti oamenii zici ca sunt niste pinguini care se leagana de pe un picior pe altu incercand sa isi gaseasca echilibrul pe gheata care este in tot orasul ( traisca primarul nostru!!).. in fine..

Eu cobor aproape la capatul de linie. Vad eu ca mai raman doar cu un copil in masina si ma ridic. Pana sa ajung din fundul microbuzului in fata la usa ma intreaba copilul, care s-a dovedit a fii un flacau, de o statie care stiam eu ca trebuie sa fie mai departe un pic. Stau cu el, ii explic, fara sa ma gandesc la altceva, vroia omu sa stie unde sa coboare na.. si ajung si langa sofer si ii zic :" sa opresti te rog si la statia X" la care el imi zice" ohooo de cand am trecut!!:))". . Trecusem si de statia pe care i-o explicam tipului:)))..

moaaaaaaaaaaaaa nu se poateee!!! am zis :)..in secunda aia mi-au trecut prin minte ratacirile mele de asta vara, de prin Apuseni cand am luat cu mine si o familie pe care tocmai ce o cunoscusem si i-am plimbat prin munte mai mai sa isi dea duhul saracii pe acolo, pentru ca erau cam la 60 de ani asa:), ratacirile din Bucuresti care imi ies perfect, ca dupa carte de cate ori ma duc, ratacirea in Ploiesti in cautarea mall-ului, ratacirea din Iasi de asta toamna..cum reusesc?:))) da si acasa??? sa o patesc:)))) bine nu m-am ratacit, da am uitat sa cobor si in plus am mai indus si pe altu in eroare... tipic... niciodata singura:))))...

lacrima...

este cea mai sincera expresie vizuala a ceea ce simtim..

"sclipire romantica"......

Este vorba despre un el si o ea..Candva au avut o relatie: au mancat, au dormit impreuna, s-au certat, s-au impacat, s-au pupat, s-au imbatat, au fumat, s-au super distrat, au colindat tara, au fost la cele mai ciudate si frumoase petreceri de la care adorau sa fuga, sa se retraga undeva singuri pentru a se iubi un pic.. doar un pic, cat sa tina flacara aprinsa.. au ras impreuna, au facut baie in mare, au facut dragoste in mare, au baut bere, vin noaptea pe plaja iarna, vara, au facut sute, mii de poze, au dansat impreuna, au invatat impreuna chestii noi, au gatit impreuna, s-au mulat unu dupa altu sau macar au incercat..

La un moment data fiecare a luat-o pe drumul lui. Intr-o seara se intalnesc intr-un bar.

Ea ajunge prima.. el ii zice ca este la 2 minute distanta. Ea Intra. Locurile cele mai bune erau ocupate. Se gandeste un pic. Daca se hotareste sa ramana in acel bar trebuia sa stea unul langa altu, pe o canapea.. erau singurele locuri libere.. ar fi vrut sa gaseasca o masa la care sa stea fata in fata... Nu ii convine. Sta pe ganduri. Ar iesi..da e prea frig afara, vantul visoleste zapada, gerul e la el acasa..Acolo era bine. Se aseaza asa infofolita cum era. Ospatarita o intreaba daca o poate servi cu ceva. Nici nu stia daca sa isi dea haina jos sau nu, fularul, manusile. Se aseaza pe canapeau pe care urma sa stea vreo doua ore de vorba cu cel pe care il astepta. Parca era impietrita... ar iesi si nu prea. Pana la urma isi da jos haina, isi aseaza manusile si fularul, ochelarii si gentuta si ia meniul. Apare el.

Se aseaza langa si incep o discutie banala de "ce mai faci? cum o mai duci?ce ai mai facut?".. Comanda berea care le place ..Haineken..De data asta ciocnesc.. "noroc" fiecare pentru el, alta data ciocneau pentru ei, pentru un lucru pe care l-au facut sau urmau sa il faca impreuna.. Cate schimbari iti aduce viata intr-un timp atat de scurt..

Frazele incep sa se lege, conversatia crurge parca dupa un fir epic bine stabilit de un bun narator.
Cei doi povestesc ce au mai facut de cand nu s-au vazut, ce planuri de viitor au. Ea ii zice ca s-a indragostit la inceputul lui decembrie, o dragoste la prima vedere, scurta si intensa. O scanteie care s-a stins foarte repede. El surprins ii intoarce replica, deranjat parca pentru ca de el nu se indragostise, ca nu ii marturisese asta, ca nu o simtitise.. cine stie.. parea deranjat... vroia sa stie daca si de el a fost indragostita.. dar tipic ei, ocoleste raspunsul.. el ii povesteste de relatiile pe care le-a avut de cand s-au despartit- o scurta trecere in revista...

Se leaga povesti din trecut apoi, de ce au facut in relatie... el isi cere scuze pentru un gest facut de mult, in timpul relatiei de care si-a dat seama, prea tarziu.... Curg povestile, aducerile aminte, tachinarile. Amandoi sunt de acord ca daca nu s-ar fi ciondanit atat nu ar fi stat 9 luni de zile impreuna. Amandoi sustin ca si asta i-a tinut impreuna, pe ea sigur asta a facut-o sa nu se plictiseasca de relatie. Ii reproseaza usor chestii din trecut, constienta ca nu are ce sa schimbe, ca asa e el.. da o face.. II place sa o faca...si el stie asta..o lasa, rade..

Incetul cu incetul ei se apropie. Povestile din trecut o impresioneaza pe fata, atmosfera, gadul ca va pleca si nu il va mai vedea niciodata, chiar daca a facut multe chestii nasoale pentru care l-a urat, o face sa fie slaba.. isi scapa cateva lacrimi.. si asta e doar inceputul.. vorbeste, rade da lacrimile tot curg. nu le poate controla.. Nu isi da seama de unde atata sensibilitate.... el o ia in brate, o strange. II zice ca i-a fost dor de ea.. Nu il crede.. o zice doar pentru ca ea e o fetita care isi sterge lacrimiele cu dosul mainilor.. strangerea in brate se repeta.. cei doi vorbesc, argumenteaza. Telefonul lui este singurul care ii intrerupe, intrerupere deranjanta pentru ea..

Minutele trec ca nebunele.Cei doi peovestec de doua ore.. Ea mai are atatea sa ii zica, sa il intrebe. I-a fost dor de el, sa vorbeasca, sa o asculte, sa ii ceara sfatul, sa il asculte, sa il intrerupa, sa il traga de urechi, sa ii mangaie parul, sa il simta aproape..

La un moment dat el povesteste ceva cu foc.. ea ramane pierduta cu ochii lipiti de tabloul din spatelel lui, un tablou care ilustra un pod mare, intr-un oras frumos.. poate New York.. cine stie.. Nu il mai auzea.. se gandea ce e mai intens?? fluturii din stomac pe care i-a simtit recent cand s-a indragostit de un tip pe care l-a vazut si cu care a trait ceva scurt si intenes, sau relatia aceea lunga de 9 luni in care s-au descoperit incet unu pe altu, in care ea ii explica cum trebuie sa fie atent la paharul ei sa il umple, in care el vrea sa isi scoata barbatia in evidenta si incearca sa o convinga pe ea sa conduca la intoarcerea de la party, in care uitau cum e sa dormi singur in week-end, in care ea era ea.. naturala si simpla si el.. doar el.?.?.

nu am chef azi, n-am chef de nimic...

M-am saturat de rutina asta..

Am inceput ziua oarecum bine... Oarecum pentru ca nu stiu de ce nu am putut dormi... caldura, jumatatile de ganduri... nu stiu ce a fost da a fost.. m-a cam tinut treaza.. si cand adormisem si eu un pic, o melodie ritmata si draguta se auzea dintr-un telefon..Suna cu o ora mai devreme de cat trebuia sa ma trezesc.. off.. mi-am zis :"ce poate sa fie mai rau?".

Dupa ce m-am trezit tot aveam impreisia ca o sa ajung tarziu la munca.. doamne cate ganduri.. am devenit un pic stresata si agitata si am strasat si pe cei din jur.. ajung la munca si ajung printre primii:).. m-am intristat.. de ce oare ma chinui sa imi stric o dimineatza care putea sa fie una dintre cele mai frumoase?? sa ajung prima la munca?? ce am castigat?? ca de pierdut stiu ce am pierdut...off..

La munca.. clienti dupa clienti, ca in fiecare zi.. In pauza de masa am mancat un big mac pe fuga.. nici nu am avut timp sa savurez E-urile pe care le-am inghitit, pentru ca se termina pauza.. si aveam iar impresia ca intarziiiiiiiiiiiii..Urasc verbul "a intarzia".

Plec acasa.. cu microbuzul.. Am avut timp in minutele alea sa ma gandesc un pic la mine, la ce fac..Imi dau seama ca m-am saturat sa fac acelasi lucru in fiecare zi, ca m-am saturat sa ma duc la munca, ca ma plictisesc ..Simt ca nu mai am timp de nimic. Munca imi ocupa tot timpul din lume.. Ajung acasa obosita, nu imi vine sa mai fac nimic. Daca ies intr-o seara, a doua zi sunt rupta si ma culc la 10, sau daca nu o fac a treia zi deja nu mai dau randament la cote mari...

Am impresia ca sunt ca un mic "memo" din desenele animate de cand eram copil. Era un robotel.. fix asa ma simt..ca un robot care primeste o comanda : te trezesti, te duci la munca, vii acasa ...un pic de viata sociala si apoi iar repeat..



Ajung acasa mai trista ca niciodata.. citesc un articol care m-a impresionat pana la lacrimi( de mult nu mi s-a mai intamplat asta) si care m-a enervat in acelasi timp..
Ma gandesc ca e una din zilele alea in care ai canta pana ai ragusi :" nu am chef azi, nu am chef azi, n-am chef de nimic..."

Vreau sa imi iau un bilet catre tara paradisului..doar dus..
Vreau sa fiu ca o " mariposa" libera...
vreau ca ziua sa aiba mai multe ore..
Vreau sa simt, sa traiesc, sa fac, sa iubesc, sa ascult.. doar ce imi place..

Vreau multe..

Supararea cand imi vine rup camasa de pe mine.. sau imi fac blog:)))

De ce scriu asta??? Pentru ca nu creadeam vreodata ca o sa ajung aici:))).. ma amuza foarte tare situatia...

Cam acum o saptamana...sau mai bine, am scris eu un articol despre armata..nu prea placut pentru cei care lucreaza acolo.. dar post care a fost sters de mine, din greseala(tipic mie, aiurita si zapacita cum sunt... mai fac si din astea... mi-am laut mustruluielile de cuviinta, cum ca as avea mica mea dictatura aici.. si eu tai eu spanzur.. ce rea sunt:)).. moaaa)... Nu il am salvat nicaieri, nu il gasesc pe blogspot, poate nu stiu sa caut......da nu mai conteaza e greseala mea, mi-o asum.. imi pare rau pentru comentariile inflacartilor nostrii militari care sper sa nu ma impuste cand ma vad:)))... aveti milaaaa mai am de avansat in corporatia asta la care lucrez:))))

Si cum ziceam, un articol care nu stiu si prin ce minune a ajuns la marii nostri aparatori ai tarii (bine ca exista, ca altfel nu as mai dormi noaptea), articol care atat de tare a deranjat, incat a fost creeat un blog impotriva mea, cel putin asa spune titlu:))))..TALENT:)))....

Cand am vazut asta... am zis WOAUUUUUUU!!!! FOARTE TARE... oare o sa imi contrazica orice post de al meu??? cine stie... o sa urmaresc:))).. E PREA TARE:))))..

Stau acum si ma gandesc cat de inversunat sa fie cel care a creat blogul... imi place asta:)...

Cu riscu de a ma repeta...Imi pare rau ca nu mai am articolul salvat pe undeva si ca tot ce scriu e facut in secunda de dinainte sa public.. nu cu zile intregi inainte.. simt, scriu si public, cu tot cu greseli:)... asta e bunosu':)))

Ideea e ca in acel articol ma luam de cei din armata, de modaliatea lor de munca, de avansare-in mare parte pe vechime, asa pur si simplu.. Cum o fi oare sa avansezi pe vechime??? cred ca o sa aflu doar daca ma angajez la stat:))))...

Ce sa zic...la noi, sau la mine.. se fac tot felul de evaluari, te analizeaza pe toate partile..daca esti bun pe functia ta, daca te integrezi in grup, in echipa, daca esti sociabil cu toti, daca esti inchis sau descis, daca ai zile proaste, daca ai de ce? si cum reactionezi la munca..cum reactionezi in n situatii care nici prin cap nu iti trec ca ai putea fi urmarit... orice gest, miscare, conflict in care esti implicat, orice fapta buna sau rea este undeva notata si evaluata.. absolut orice....daca zambesti, daca o faci cum o faci?de ce o faci? de ce vorbesti cu unu mai mult si cu unu mai putin:)).. orice:))).. eu de exemplu sunt evaluata o data la o luna de zile de superiorul direct, si o data pe an si cu superiorul superiorului meu... Vrei sa promovezi.. pfff.. stai, aplica-ti cv-ul la resurse umane, la departamentul care face angajari, discuta cu superiorul direct, vezi daca e dispus sa te lase sa pleci de pe functia pe care o detii, daca are om sa te inlocuiasca...vezi daca iti poate face o recomandare buna... da interviuri.. unu,doua, trei cate sunt nevoie.... deci nu mi se pare de loc usor..Asta e corporatia...pe asta o am cu asta defilez... Nu ma plang.. imi place la nebunie competitia, imi place sa castig pe merit:).. E greu da asta e jocul meu..

La stat?ce faci?? ....ai vechime?? bravo, avansezi... pai cum sa nu fiu nemultumita... Nemultumita in sensul ca cel care munceste la stat castiga de n ori mai mult ca mine pe ce?pe vechime??? Mi-a zis cineva ca sunt invidioasa.. DA recunosc, asa e...Am tot dreputl sa fiu, e normal si firesc sa fiu:)..sunt om... Adica eu ca sa fiu avansata muncesc la foc continuu de la 9 la 18, nu am timp sa raspund la propriu telefon, trec printr-o serie de etape pentru a ajunge la un interviu macar.. si cei de la stat.. sunt avansati pe vechime.. .. cum sa nu fiu nemultimita???..

E adevarat: unii au noroc si altii nu... Sunt norocoasa ca muncesc la o corporatie care scoate din mine tot ce e mai bun, care ma motiveaza sa lupt, sa urc, sa imi descopar talente si abilitati pe care nu banuiam ca le am.. Dar, sunt nemultumita ca cel de la stat primeste un salariu mai mare ca al meu si ca atunci cand eu nu am timp sa raspund la telefon( si paote e ceva grav) cel de la stat se intoarce pe partea cealalta, pentru ca nu e razboi, nu e nicio interventie si mai poti adormi asa..din cand in cand.. nu toti fac asta.. dar sunt si unii care o fac..

Cum am scris in celalalt articol... Multi din armata ajung acolo pentru ca tata are functie si dupa ce si-a plimbat odrasla prin academie ii da si o functie buna si linistitia in armata, avanseaza pentru ca are vechime, iese la pensie la 40 de ani si este nemultumit pentru ca cineva zice ce crede..

Nu condamn aramata.. sunt de acord ca orice stat are nevoie de o armata, sa fie acolo in caz de.. dar cred ca este un punct unde avem de imbunatatit mult...

Avem nevoie de armata, jandarmerie, politie, pentru ca sunt singurele care pot asigura oridinea si disciplina intr-un stat.. fara ele ar fi haos... numai ideea ca exista creeaza ordine, da barem cand intra si in actiune...Da multi care muncesc in aceste sectoare nu isi au locul acolo.. Recunosc ca sunt multi care sunt destepti si care au ajuns acolo pe meritul lor.. dar cati sunt astia??? hai sa fim seriosi...

Eu personal cunosc persoane care lucreaza in aceste domenii si au ajuns acolo pentru ca merita....dar nu toti sunt ca ei... cand oare se va face curatenie si aici??......


ce pot sa mai zic??: Concureaza cu cei buni, mori ca cei objnuiti...

prima surpriza pe anu asta:)

Azi am primit un buchet mareeeeee de trandafiri roze din aia mici si frumosi... de la un admirator secret:))).. foarte tare gestul tipului...Nu am mai primit de mult flori prin curier.. foarte tare ideea asta invechita de a impresiona o femeie...

Oricand, da oricand o floare va impresiona o femeie... mai ales un buchet asa frumos ca al meu...Barbatii care nu ofera flori femeilor fac o mare greseala... Mi-a zis un prieten ca el nu ofera flori pentru ca a auzit niste fete care radeau de baietii care dau flori fetelor...Cred si eu daca erau pitzi...

Este o modalitate foarte buna de a impresiona o femeie, de a o face sa se simta femeie.... De exemplu: eu am o banuiala.. cam care ar fii clientul de la care am primit florile.. nu imi place de el... da recunosc ca si-a atins scopul- acela de a ma impresiona.. nu ma deranjeaza sa fiu impresionata asa in fiecare zi, chiar si din partea clientilor care nu imi plac:))))...

Ideea e ca m-a impreionat pe mine dar si pe colegele mele, care nici nu m-au lasat sa il iau bine in brate ca au si sarit, mai curioase ca mine, sa scotoceasca prin el, poate poate a lasat vreun bilet:)))..Acum astept telefonul lui sa isi revendice buchetul:))).. pentru ca asa fac..


Eu stiu ca nu se face primavara cu o floare, da mie una imi plac mult florile si voi aprecia gestul oricarui barbat, placut sau nu sufletului meu, de a oferi o floare..... de a-mi darui o floare....

imi doresc la mai multe:))))))

episodu' de vineri seara:)))

In seara asta iar am iesit cu prietenii la un suc.. asa de vineri seara... Un bar de fitze, de pe Tomis, logic.. Barul asta arata ca o sufragerie mareeee:) cu 2-3 candelabre(seamana cu cele din biserici), masute mici, canapele din piele si de remarcat nu mai sunt albe( oare nu se mai poarta canapele albe in locurile fitzoase???-nu stiu), scaunele incomode, muzica foarte buna ca de club, dar prea tare. Atat de tare incat nu ii auzeam pe cei doi de langa mine ce vrobeau, asta la inceput:)))))... dupa o ora.. parca eram in sufrageria mea:))).. galagie, rasete.. atat de tare incat acopeream muzica.. si toata lumea se uita la noi, iar eram in centrul atentiei:))))).. cum oare reusim???? nu stim... da ne iese bine si mereu:)))...

La un moment data o prietena catre prietenul ei :" Iuby iar suntem cea mai galagioasa masa, iar se uita lumea la noi".. el:" da ce am iesit in oras sa tinem momente de reculegere??":))))....

e o vorba: " cine se aseamana se aduna"

Traditii romanesti

Se spune despre noi, romanii, ca suntem un popor cu traditii, cu obiceiuri frumoase..Vai vai ce frumos e sa mergi de sarbatori in Maramures, in Banat unde sunt tot felul de obiceiuri, unde te incanta localnicii cu tot felul de colinde, de costumatii.. si eu cred ca e super. Si mie imi placea sa merg la tara, cand eram copil, cu sorcova, cu plugusorul..sa primesc mere, nuci, gogosi calde pe cel mai mare ger. Imi aduc aminte ca ma fugareau cainii dimineatza pe Gerul Bobotezei si tot nu ma lasam, ma duceam cu sorcova, sa strang bani:).. Si cred ca si acum mi-ar placea sa petrec niste sarbatori in Maramures..

Dar nu inteleg celelalte obiceiuri..ale romanilor gen: pomana, parastas si altele care tin, in mare parte, de morti.. Eu inteleg si stiu ca e dureros sa pierzi pe cineva drag. Cred ca toti dintre noi am pierdut pe cineva - o persoana, un catel, purcel, orice...E foarte greu sa traiesti apoi fara o persoana care iti umplea ziua, sau care stiai ca este acolo undeva si cand aveai chef mergeai sa o vezi.

Da nu inteleg de ce, dupa atatia ani de zile se face poamana? La un an, doi, trei, inteleg... da se face pomana dupa nu stiu cati ani.. de ce? Oare ne ajuta pe noi cu ceva? Cei morti nu mai primesc nimic, iar cei vii doar o apropiere, poate, de cei pierduti, nici nu stiu cum sa o numesc.

Oricum scriu despre asta acum, pentru ca saptamana viitoare, trebuie sa merg la tara la o pomana.. Am mai fost, stiu ce presupune da nu m-as mai duce... de ce?
1. intalnesc rude, pe care nu le vad adunate decat la nunta sau la pomana, ca altfel nu s-ar aduna la o bauta.. de exemplu, la o petrecere;
2. rudele ma vor intreba -si nu toate o data - pe rand.. cand ma marit??? ma tremina intrebarea asta.. cand ma voi marita ii voi anunta, sa stea ei linistiti, dar nu. ...ii roade;
3. trebuie sa merg la biserica, sa suport privirile babelor de la tara..intrebarile "maica da tu a cui esti?" Si la biserica, pff.. nu se merge asa oricum.. Nu, la tara trebuie tol festiv, parca ies la parada, ceea ce nu am facut si nu o sa fac niciodata si tot timpu mi-am luat suturi pentru asta..Eu ma duc in adidasi si blugi.. Trebuie sa pui ceva pe cap..mi-as pune sapca, da risc sa ma dea popa afara din biserica:))).. asa ca nu pun nimic.. si iar barfe:))) noroc ca ma amuza..
4. Nu inteleg pomana in sine - vin niste oameni la masa, asta dupa ce se duc la biserica, si mananca moka - 3 feluri de mancare, desert si bautura - si pleaca.
Cu ce incalzeste pe cei de pe lumea cealalta toatea astea?? Mancare, bautura, cornulete si mere/portocale date oamenilor in biserica? oare toate popoarele au astfel de obiceiuri? Hai trecem peste, faci asta un an doi, trei.. da 7 ??? 7 ani de cheltuielii? frate eu sunt zgaricita:)))

Eu am zis ca o sa fac asta doar daca o sa ma plictisesc:)si nu o sa am ce sa fac la batranete. La pomana o sa imi stresez nepotii cu intrebari indiscrete, o sa ii cert pentru stilul lor de a se imbraca, care sigur o sa mi se para prea destrabalat-traiasca conflictul dintre generatii:)..pentru ca si pe mine ma strseaza altii acum:).. asa, am zis:D.. O sa fac pomana cu rudele, sa nu se supere, sa ne mai gasim sa barfim, sa ne laum unii de altii si alta pomana cu strainii, necunoscuti:).. Trebuie sa respectam traditia ( sunt curioasa cum ne-am pricopsit noi cu astfel de traditii) asta daca o sa am bani, daca nu, nu fac de loc:).

Asa, si in plus, fix in week-end-ul ala eu trebuie sa merg la un party la Bucuresti. Cum sa convig eu lumea ca prezenta mea la pomana e inutila? cu tactica:)..Am inceput sa le explic cat de importanta e petrecerea asta pentru mine si sa le explic ca este un evenimnet de la care nu pot lipsi..Pentru o tanara ca mine este foarte important sa mergi la astfel de intruniri, cu oameni de varsta ta, cu care sa razi, sa bei, sa vorbesti, sa te distrezi. E o traditie si asta sa iti serbezi ziua de nastere si eu nu pot lipsi:)..

Pana la urma s-au prins repede... cat de greu e sa te hotarasti intre ce sa alegi: pomana sau party?

Desi nu inteleg sensul unei astel de organizari ortodoxe, sper, am ceva remuscari... da sper sa imi treaca...

ciudati sunt romanii astia:)...

Fara titlu..

Azi m-am suparat.. Asa pentru ca s-a laut lumea de mine, pe motiv ca scriitoarea din mine a intrat in vacanta. Si nu mi-a zis o persoana, doua, ci mai multe.. Ma bucur ca lumea citeste blog-ul, ca e interesata, dar...

Tin se mentionez ca blog-ul meu nu o sa fie un jurnal in care o sa imi notez ce fac eu zi de zi, ora de ora, minut de minut..Inca nu am foarte bine definit ce anume o sa scriu pe blog, ce fel de subiecte, da deocamdata ma las dusa de val, de inspiratie, de mine:)).. E adevarat ca scriu chestii pe care le traiesc, pe care le simt, le fac, le vad, care ma impresioneaza intr-un mod placut sau nu.. Dar nu o sa scriu niciodata doar pentru ca au trecut n zile si nu am mai scris; nu o sa imi storc creerii si imi ias un subiect din care sa iasa ceva bun de publicat, nu o sa ma fortez sa nascocesc tampenii doar ca sa nu raman in urma cu scrisul..

Scriu cand am ceva de zis, cand simt, cand am chef....