Ratacirea...

Din ciclul hai sa ma ratacesc, dar nu singura, in seara asta am comis-o iar:))

Ma intorceam eu acasa.. copacel copacel.. eram in microbuz, pentru ca masinuta hiberneaza la frig in fata blocului - i-am gasit si ei un loc de parcare intre un gard si un morman de zapada( traiasca vecinu care l-a facut:)) si sa nu ma injure prea tare ca l-am furat... da', pe principiul primul sosit primul autoservit:)..i-am gasit si ei un loc, fara sa fiu nevoita sa folosesc lopata:)...)

Asa, si veneam eu acasa cu a mea colega care era sa coboare mai inaine cu o statie pentru ca, desi micorbuzele astea de la 6 dimineatza la 8 seara nu stau de loc, e atat de frig afara incat nu se desgheata decat o bucatica din parbriz pe unde se chinuie soferul sa vada... nici in oglinzi nu vede saracu sofer, e destul de riscant sa mergi cu microbuzul.. soferul nu vade decat in fata..Toate geamurile sunt albe de la gheata.. pur si simlu mergi cu microbuzul ca orbu.. habar nu ai unde esti, cat mai ai de mers.. mergi asa... ca trebuie sa ajungi undeva.. intrebi pe unu pe altu unde esti, ti se raspunde asa la plesneala... o adevarata aventura sa ajugi undeva pe frigu asta...Nu mai zic de mersul pe jos, ca toti oamenii zici ca sunt niste pinguini care se leagana de pe un picior pe altu incercand sa isi gaseasca echilibrul pe gheata care este in tot orasul ( traisca primarul nostru!!).. in fine..

Eu cobor aproape la capatul de linie. Vad eu ca mai raman doar cu un copil in masina si ma ridic. Pana sa ajung din fundul microbuzului in fata la usa ma intreaba copilul, care s-a dovedit a fii un flacau, de o statie care stiam eu ca trebuie sa fie mai departe un pic. Stau cu el, ii explic, fara sa ma gandesc la altceva, vroia omu sa stie unde sa coboare na.. si ajung si langa sofer si ii zic :" sa opresti te rog si la statia X" la care el imi zice" ohooo de cand am trecut!!:))". . Trecusem si de statia pe care i-o explicam tipului:)))..

moaaaaaaaaaaaaa nu se poateee!!! am zis :)..in secunda aia mi-au trecut prin minte ratacirile mele de asta vara, de prin Apuseni cand am luat cu mine si o familie pe care tocmai ce o cunoscusem si i-am plimbat prin munte mai mai sa isi dea duhul saracii pe acolo, pentru ca erau cam la 60 de ani asa:), ratacirile din Bucuresti care imi ies perfect, ca dupa carte de cate ori ma duc, ratacirea in Ploiesti in cautarea mall-ului, ratacirea din Iasi de asta toamna..cum reusesc?:))) da si acasa??? sa o patesc:)))) bine nu m-am ratacit, da am uitat sa cobor si in plus am mai indus si pe altu in eroare... tipic... niciodata singura:))))...