Intalnire

Doar ce s-a ridicat valul de caldura si cei doi se intalnesc. El cu bagaju in spate asa cum plecase de dimineatza, ea lejer imbracata. Merg prin centru vechi in cautarea unei mese unde sa se relaxeze. Cautarea e lunga, orasul vechi e plin, desi e intr-o zi oarecare din timpul saptamanii..

In cele din urma gasesc o masa, mica, de 2 persoane, aproape lipita de mesele vecine(ca in orice terasa din zona aia, unde patronii profita si inghesuie mesele pentru a avea mai multi clienti) incat nici nu trebuie sa te chinui sa auzi ce vorbesc cei de langa.. Da asta nu i-a impedicat pe cei doi sa se aseze si sa continue ceea ce incepuse de pe drum..

Povestile vin una dupa alta.. Vorbesc pe rand, fara pauze.. Nu s-au mai vazut de doi ani.. nu vorbesc de viata personala, vorbesc foarte putin de ceea ce au facut in cei doi ani de cand nu s-au vazut.. In schimb abordeaza diverse subiecte care le dau viata, care ii coloreaza, care ii fac sa se simta bine.. Se amesteca in zumzetul din terasa, se contopesc cu zgomotul centrului vechi care prindea viata din ce in ce mai mult... Agitatia, veseila oamenilor, ciocnitul sticlelor de bere, zumbzetul furculitelor in farurii, rasetele cristaline ale femeilor sau cele groase ale barbatilor, franturi de fraze, silabe sau cuvinte accentuate prea tare, muzica amestecata, galagia tipica unui cuib plin de viata, de energie ii fac sa se simta in largul lor - totul era ca intr-un basm.. O feerie plutea in jur, in jurul lor, sau a tuturor...

Cei doi erau in lumea lor, in bucatica lor, in metrul lor patrat in jurul mesei aceleia mici, dar se contopeau perfect in atmosfera... Deodata cineva ii opreste-o fetita cu ochii mari si negrii cu niste tradafiri in brate :" baiatu nu cumperi la fata frumoasa o floare?" fetita doar incerca sa impresioneze prin cuvinte frumoase sa isi vanda florile. Ea raspunde :"Nu multumim"...

Nu au vorbit de familie, de relatii, de iubire, nici macar de aparitia inelului galben ce stralucea pe mana lui si care ii marca una dintre cele mai sacre legaturi-casatoria..Timpul a zburat o data cu subiectele aprinse si centrul a inceput sa nu mai zumbazie la fel de tare. Orele au trecut ca nebunele desi lor li se parea ca doar ce s-au asezat. Vecinii de la terase au inceput sa se rareasca.. Cei doi se gandesc sa plece pentru a prinde ultimul metrou-il rateaza..

Si o iau pe jos..veselia si armonia ii insotesc pe malul Dambovitei.. Niciunul nu stie drumul spre casa, niciunul nu stie daca merg macar spre zona potrivita.. da era un detaliu atat de mic pe langa armonia creata de ce doi intre doua felinare succesive in intunericul strazii.. Orasul incepe sa fie pustiu, se indepartau de farurile masinilor, de zona agitata in noaptea calduraoasa...

Cei doi erau intr-o lume a lor.. le place agitatia, le place aglomeratia dar si in necunoscutul intuneric singuratic se simt la fel de bine... Erau ei doi si nelipsitii soareci care misunau pe malul raului fix ca intr-un tablou ce ilustreaza Sena.. Nici macar uratele animalute nu ii deranjau, ele aveau rolul lor in acest tablou. Luminile slabe, apa, soarecii, atmosfera toate ii dezlipesc pe cei doi dintr-o lume pariziana .. Rasul lor era singurul zgomot care dezmortea Micul Paris..