Iubire trecatoare

Ce se intampla cu iubirile din trecut??

De cate ori vi s-a intamplat sa va vedeti cu persoana pe care in trecut ati iubit-o si sa stati fata in fata cu ea dupa multi ani? sau putini??
Cati dintre noi mai pastram relatii macar de amicitie cu fostii/fostele??

Eu una am ramas in relatii bune cu prietenii din tineretea mea.. E ciudat insa sa stai de vorba cu ei dspre chestii pe care nu ti le imaginai vreodata ca o sa le vorbesti.
Stau si ma gandesc ca parca sunt prea buna prietena cu ei. Nu ma afecteaza ce zic cei din jur, care nu sunt ce acord cu aceasta prietenie, dar ma surprinde atitudinea mea. Adica stau de vorba cu fostul meu prieten despre relatia lui actuala fara macar sa am un sentiment uman de gelozie, de ciuda, ci doar de bucurie pentru el ca ii merge bine, sau ce compasiune ca ii merge greu. Adica de ce nu sunt geloasa? cand eram cu el simteam ceva acolo- nu neaparat dragoste, da era o afectiune fireasca. cum pot eu sa stau sa discut ore in sir fara sa simt nimic??? sunt de piatra? ma sperii..

Nu pot sa cred ca nu ma deranjeaza sa aflu ca persoana pe care am crezut ca am iubit-o are acum o familie super ok si sa ma bucur pentru el. Nu pot sa cred ca am stat recent o jumatate de zi cu tipul de care am fost indragostita 4-5 ani de zile lulea fara sa simt macar un fior in stomac. Alta data mi se inmuiau picoarele... Acum am ras de acele momente, ne-am amuzat si acum cativa ani nu puteam sa dorm cand stiam ca o sa il vad..


parca nu as fi om.. cum pot sa uit sentimentele acelea puternice care acum ceva timp imi taiau respiratia si acum cand vad aceleasi persoane nu mai simt nimic, da nimic??


dragostea e tracatoare... E frumos sa fi indragostit mereu, da de alte persoane sa nu te plictisesti:)...

betia barbatului

Ce ma deranjeaza cel mai tare sunt barbatii foarte plini de ei. Nu stiu de ce nu inteleg ca noi, unele femei, nu toate, ci doar unele reusim sa trecem dincolo de relatia care a fost intre noi si sa mergem mai departe cu o relatie de amicitie.

Este greu sa faci un astfel de pas. Este greu sa il privesti pe cel cu
care ai mancat, vorbit, baut, ras, cu care ai facut concedii, cu care ai facut sute, mii de lucruri, cu care ai amintiri, este greu sa il vezi la masa, stand in fata ta nu langa tine. Dar nu pentru toate.

Cunosc multe persoane care au ramas in relatii de prietenie, in care fetele( si baietii) sunt ok, nu se gandesc ca daca ies la un suc o data la o luna el(ea) mai vrea ceva de la ea(el). Dar tot asa cunosc si baieti care cred ca daca fata se mai vede la o poveste, la un pahar de vorba ea are inca sentimente pentu el.

Barbatii astia sunt aceia care se cred mari cuceritori si care de fapt se amgasesc siguri crezand ca lacrima fireasca din coltul ochiului ei este dovada sincera de iubire. Sunt si persoane care se intorc la fosta relatie si dupa ani de zile, mare prostie, parerea mea. De ce te-ai intoarce la unul care te-a cucerit o data si de care te-ai despartit la un moment dat?? si nu conteza cine a decis despartirea.. Doar pentru ca a fost frumos candva? daca era asa frumos nu se termina.

Cei care se intorc nu reusesc sa mearga mai departe, traiesc tot in trecut si sunt niste persoane slabe. Cei care trec peste si privesc spre viitor si se intalnesc cu fostul la un pahar de vorba si vorbesc de trecut si deapana amintiri si se emotioneaza pana la lacrimi de unele momente dar se ridica si pleaca de la masa si isi vede de viata-acea persoana e puternica. Este un om care stie ce vrea de la viata, care stie ce cauta, care stie sa lase in urma, care stie sa isi aminteasca doar ce a fost frumos in trecut, care traieste intesiv orice bucurie fie ea din trecut, care sterge repede cu buretele ce a fost negru-si asta nu pentru ca ar avea o slabiciune pentru cineva ci doar pentru ca viata e prea scurta ca sa ne amintim de suparari.

De ce sa ne amintim de necazuri cand ni se pot umple ochii de lacrimi de fericire?? De ce sa nu fim sinceri?sa exprima ceea ce simtim? doar pentru ca niste "casanove" care se lauda cu ale lor cuceriri cred ca lacrima din ochiul tau e dovada de iubire pentru el.
Se imbata cu apa rece!! hai noroc!

Vorbe in Vant

Vorbeam cu un prieten bun de al meu despre relatii si imi povestea ca relatia lui nu e tocmai una roz, ca ea cam scartaie si ca ii este greu sa se rupa. Desi cred ca am mai scris despre asta, ce faci cand nu simti ca merge da iti este greu sa zici tu acel NU?? Eu am trecut de atatea ori prin asa ceva incat am ajuns sa ma cunosc foarte bine si stiu.

Eu una nu pot sa zic STOP, pur si simplu nu ma lasa inima, desi stiu ca asa e cel mai bine pentru noi sa ne departim, nu pot sa zic. Fac altceva-il fac pe el sa zica.. Tactica:) si caile difera de la om la om, depinde ce il enervreaza pe fiecare cel mai tare:) si nu are rost sa exemplific:)..
sa mergem mai departe.. zic:)

U2 la Roma

Nu am apucat sa ii vad la Bucuresti dar i-am vazut la Roma.. Cand am ajuns vineri dimineata in avion si am vazut un avion plin de oameni tineri cu o traistuta mica in spate fiecare mi-am dat seama ca toti din acel avion suntem la fel, toti vorbim aceeasi limba.. TOA LUMEA AVEA CEVA IN COMUN - U2. Nimeni nu vorbea de concert dar se citea pe chipurile lor ca acolo merg. Oamenii care apreciaza muzica celor de la U2 se cunosc, se diferentiaza, sau poate ma insel, poate doar eu ii " miros".

Un astfel de concert cere sacrificii si le merita pe toate. Il apreciez foarte mult pe Marius, un tip care a cumparat biletul unei prietene din grupul, care nu a mai putut vei la concert. Marius a venit doar pentru concert, a stat o noapte in Roma si a plecat.

Concertul, la inceput, mi s-a parut foare bine organizat, in sensul ca am iesit sa o luam frumos la pas spre staionul Olimpco,care nu era foarte departe de locul unde eram cazati. Cand hop ce sa vedem? Pe transportul in comun catre stadion treceau auobuze pe care scria mare sus U2. Foarte tare!!.. Am sarit si noi intr-unul, am coborat un pic mai inainte de stadion si am laut la picorus deoarece era aglomeratia tipica unui mega-eveniment.

Aici a inceput dezamagirea deorece am mers destul de mult pana la una din portile de acces in stadion ca sa ajungem acolo sa ne zica ce cei care au bilete luate de pe net intra pe la alta poarta. Nu tu un semn, nu tu indicator, bine ca am observat multi oameni care se intorceau si ne-am gandit sa ii intrebam-nu am ajuns la poarta da nici mult nu mai aveam. Si uite asa din poarta in poarta si distantele intre ele nu sunt de loc mici. Pana la urma am nimerit poarta cu pricina, am intrat incet da sigur-controlati fiind.

Si apoi am inceput sa asteptam, si asteptam, au cantat cei de la Interpol in deschidere, au plecat cei de la Interpol si iar stai si stai. Durerea de picoare, oboseala acumulta de pe drum, oboseala dupa plimbarile prin Roma se simtea din ce in ce mai tare.

In tot aces timp lumea venita la concert era foarte prietenoasa, vorbeau toti, radeau, m-am imprietenit cu un grup de langa noi care vorbeau cu mine-ei stiu ce- eu nu intelegeam nimic:), da radeam, facem poze, veselie sa fie:) In cele din urma incepe..

woooww!! nu pot sa descriu in cuvinte. Mi-a trecut orice durere de picoare, orice suparare pentru intarziere, am sters tot ce era negru in minte. Ce iti poti dori mai mult decat sa stai sub cerul liber si sa ii asculti pe cei de la U2 cantand pentru tine???sa simti cum vibreaza pamanul sub picioare, sa simti ca plutesti.. Scena era un monstru urias de 360 grade care pur si simplu se trasnforma in tipul melodiillor. Muzica, atmofera cum eu una nu am mai vazut la niciun concert.
pur si simplu iti zbura sufletul o data cu melodiile lor.. atat pot sa zic: superb! Mie una mi-a dat un mare sentiment libertate.

marti

cica angajaul da cel mai bun randament martea....

lunea abia se dezmorteste,
marti e super eficient,
miercuri deja se gandeste la week-end
joi il simte deja
si vineri e deja week end

maine e marti.. sa vedem.. ..

Sarbatoare speciala

Mi-ar placea sa serbez ziua in care m-am despartit de fostu. In toate relatiile se serbeaza mai intai prima luna de " iubire" a doua, a treia, sau din 6 in 6 luni, sau macar din an in an. Toata lumea serbeaza perioade rotunde, fixe de la fericitul eveniment. Da nu am auzit pe nimeni sa serbeaze o despartire.

Eu vad despartirea ca pe un lucru foarte bun. E un pas spre inainte-atunci unu dintre cei doi( de cele mai mlte ori) isi da seama ca relatia nu merge si ia decizia inteleapta de a o opri relatia. Cel mai bine e cand ambii sunt de acord, da e mai rar intalnita asta..

De ce nu am serba si fericitul eveninet de a ne despartii?? De ce sa nu serbam ca am pus capat unei relatii care oricum nu ar fi dus nicaieri, pt ca daca ducea cei doi ar fi ramas impreuna, nu??

Da de cele mai mule ori despartirea se lasa cu suferinte, cu lacrimi, dar astea se uita si orice despartire te ajuta, iti da putere, te face mai puternic pt ca reusesti sa mergi mai departe.. Asta nu e motiv de sarbatoare??? Ca ai scapat de o persoana care nu facea decat sa te mai incurce pentru o perioada? eu zic ca da..

Lacrimile si suferinta se uita, merita sarbatorita o despartire macar din an in an, si in loc sa stai sa plangi dupa cineva, e bine sa razi ca ai "scapat" de acel cineva;)..

Te face mai optimist, mai puternic, mai increzator in tine.. si nimic nu e intamplator..

U2

mai e un pic si plec la Roma.. CONCERT U2.. genial!
Abia astept sa scap de stres, de cereri, de cifre, de telefoane, de explicatii, de munca de convingere, abia astept sa evadez chiar si pentru cateva zile.. abia astept sa simt vibratia muzicii in sange, sa simt cum muzica imi invadeaza urechile, sa fie atat de tare incat sa imi tiuie urechile si a doua zi.. abia astept sa cant pana ragusesc, abia astept sa vad lumea in jurul meu vibrand de placere, sa simt inghesuiala caracteristica, abia astept tot..
u2 vin!!!